Dificultate
Mai întâi, alegem indicii de urmarit și ponderile lor pentru fiecare strategie.
1. Acțiunile americane ale marilor companii (S&P 500)
2. Acțiuni de dimensiuni medii din SUA (S&P 400)
3. Acțiunile întreprinderilor mici din SUA (Russell 2000)
4. Companii europene mari și mijlocii (Euro Stoxx 600)
5. Companii Europene Mici (MSCI Europe Small Cap)
6. Acțiuni ale Companiilor Țărilor Emergente (MSCI EM)
7. Citi World Government Bond pentru piețele dezvoltate
8. Obligațiuni corporative europene (Bloomberg Barclays Euro Corporate Bond)
9. Obligațiuni europene cu randament ridicat (iBoxx EUR Liquid High Yield)
10. Bloomberg Barclays Suveran pentru piețele emergente
Dar există peste 5.000 de ETF-uri în lume, iar pentru unii indici, cum ar fi S&P 500, acestea au zeci sau sute de opțiuni. Care au fost factorii după care am selectat fondurile individuale?
Primul criteriu neechivoc a fost moneda în care este tranzacționat ETF-ul. Deoarece investițiile corecte ar trebui să fie cât mai simple posibil, am evitat fondurile care ar necesita conversia banilor clienților.
Un alt factor important era dacă ETF-ul reinvestea dividendul sau îl plătea. Dacă fondul plătea un dividend, investitorii ar acumula o obligație fiscală, pe care o evităm la Finax. ETF-urile cumulative pe care le cumpărăm investesc dividendul înapoi în fond – deci acesta va fi reflectat în prețul pe piesă. Datorită testului de timp de un an, vei evita plata impozitului pe venit.
Al treilea criteriu, în ordine, a fost modul în care fiecare fond replică indicele pe care îl urmează. Există două tipuri de replicare de bază: fizică și sintetică. Replicarea fizică înseamnă că fondul a cumpărat efectiv acțiuni individuale din indicele pe care îl urmărește.
Din contră, replicarea sintetică are loc în principal prin derivate financiare. Beneficiul este o performanță ușor mai mare, dar cu prețul unui risc mai mare pentru fond. Replicarea fizică este mai sigură și mai stabilă pe termen lung.
Al patrulea criteriu era managerul. Preferăm să investim prin fondurile managerilor de încredere care sunt pe piață de decenii și gestionează sume uriașe de bani. Pe lângă securitatea mai mare, dimensiunea fondului în sine este și un avantaj – cel puțin șansa ca ETF-ul să fie anulat de manager din cauza lipsei de capital investit scade. (Dacă managerul închide fondul, investitorii vor primi, desigur, banii cu un randament, ceea ce reprezintă un risc mai mare de datorie fiscală.)
În mod similar, colectarea în funcție de Activul Administrat, adică suma de bani pe care o administrează fondul, a fost realizată. Cu cât administrează mai mulți bani, cu atât va fi mai stabil în viitor. Aceasta reduce riscul de probleme de lichiditate, precum și riscul menționat anterior de închiderea fondului.
Aproape fiecare fond ETF are, de asemenea, propria taxă internă, pe care investitorul o plătește direct managerului. De regulă, el nu vede această taxă, prețul este redus prin ea. În prezent, acestea sunt comisioane relativ mici, dar au intrat și ele în selecția noastră. Totuși, nu am ales neapărat cel mai ieftin fond posibil – factorii care afectau securitatea și stabilitatea erau mai importanți pentru noi decât 0,05% din comision.
Desigur, selecția fondurilor individuale nu este definitivă și imuabilă. "Scena" cu ETF-urile crește de la lună la lună, în același timp avem mai multe fonduri în vizor care pot fi mai interesante, dar care sunt încă prea mici.
În orice caz, vom continua să lucrăm pentru a ne asigura că toți clienții noștri au achiziționat cele mai bune fonduri posibile și vom face modificări astfel încât nimeni să nu suporte obligații fiscale.
